Gott ist tot

God...are you there?
And here and nowhere?
What are you doing in my mind?
Can I feel you?

I am everywhere.
Timeless.
Whispering to your mind.
I am you.

Scuze daca poezia este nereusita (sunt praf la asa ceva). Ea exprima parerea mea despre o entitate superioara. Nu cred in zei (Allah, D-zeu, & co.). Existenta zeilor este in opinia mea mult prea convenabila. Faptul ca ei te momesc cu nemurirea suna prea bine ca sa fie adevarat. Gandul ca o fiinta superioara poate controla realitatea mi se pare pueril.

Ceea ce imi displace la toate religiile este explicatia pe care o dau actului creatiei. Eu sunt adeptul teoriei evolutioniste, deci neg total teoriile creationiste. Daca o entitate superioara este atat de potenta atunci de ce s-a mai straduit sa ne creeze, din moment ce atunci cand vom muri vom merge in rai/iad/purgatoriu sau vom trece prin reincarnari succesive cu scopul de a ne curata de pacate pentru a deveni o fiinta pura, el cunoscand deja toate acestea. In opinia mea divinitatile sunt doar o reflexie a mintii noastre. Ele reprezinta acea parte a noastra despre a carei existenta ne dam seama doar atunci cand dam de greu (cati dintre voi se roaga cand sunt fericiti? ).

"It may be that our role on this planet is not to worship God, but to create him." - Arthur C. Clarke

Nu pot accepta faptul ca eu nu sunt stapanul destinului meu si totul este predefinit. Un alt lucru care mi se pare aiurea este ideea de rai. Un loc unde vei fi fericit pentru eternitate? Suna ciudat sau mi se pare mie? La logica am invatat acum cativa ani ca scopul fiecarei fiinte este binele ei (alaturi de perpetuarea speciei), sa aiba tot ce are nevoie & stuff. Dar din moment ce tu ai TOT ceea ce iti doresti, ce vei face pe cealalta lume? Sa zicem ca te vei apuca sa faci tot ceea ce este posibil (inot , pictura, vizionat filme, jucat jocuri pe PC, etc.), la un moment dat iti vei da seama ca nu vei mai avea ce sa faci deoarece chiar daca faci tot ceea ce se poate face, timpul necesar acestor lucruri nu este infinit (desi tinde la infinit), deci dupa 10^n ani vei constata ca nu ai nici o ocupatie. Ce vei face atunci? Iti vei crea noi ocupatii? Poate, dar la un moment dat vei ajunge in aceeasi situatie. Atunci poate vei incerca sa mori, scarbit de tot ceea ce ai facut pana la acel moment dat, dar din moment ce esti NEMURITOR, nu vei muri, asa ca eventual vei ajunge o carcasa goala blestemata sa cutreiere eternitatea fara nici un scop. Eu prefer o viata cu bune si rele, cum o fi ea, decat o ETERNITATE doar cu bune. Sa ignori durerea/suferinta este ca si cum ai fi un neutron cu care nu se intampla niciodata APROAPE nimic (nu poate fi distrus, dar nici nu poate crea nimic). Evident ca nici stiinta nu poate explica in momentul de fata orice, dar asta nu insemna ca nu va putea la un moment dat.

In concluzie as zice ca nu cred in divinitati, ci mai degraba in stiinta, asa imperfecta cum este ea, deoarece ea nu este creata de o fiinta perfecta, ci de niste imperfectiuni (noi). Perfect things are unreal . We are just some stupid monkeys.

"Scientia est potentia" — Bjørn Christian Nipedal